CAROL DAVILA - prenumele sale adevarate erau Carlos Antonio Francesco - este unul dintre cazurile rare, speciale si ciudate, in care tatal este aproape sigur cunoscut, in persoana celebrului si romanticului Franz Liszt, dar mama nu se stie cu certitudine cine a fost, dupa cum reiese din lucrarea "Calatoriile lui Carol Davila", de Marin Banu Badescu, publicata in 1985, cu ocazia centenarului mortii generalulului. Dupa datele adunate, "banuiala" maternitatii se indreapta spre contesa Marie d'Agoult, cunoscuta în literatura franceza sub pseudonimul Daniel Stern. La 14 ani, pe Carol Davila l-a intalnit rectorul Academiei din Limoges. Mergea pe jos spre Spania, stia numai limba germana si ascundea sub haina bijuterii ciudate si alte lucruri de pret.
Urmeaza Facultatea de Medicina din Paris, pe care o absolva în februarie 1853. Inainte de a ajunge în Romania si a pune in aplicare cunostintele solide in medicina, acesta trece prin mai multe etape. Prin urmare, Carol Davila lucreaza, o perioada de timp, ca practicant-farmacist la Nantes si Angers (Franta). Dupa propriile afirmatii: "Daca am dobandit oarecare experinta in manipularile chimice, este pentru ca am debutat prin a invata a spala sticlele" descoperim caracterul puternic, vointa si setea de cunoastere ale acestuia.
Soseste în Romania la 13 martie 1853, la nici 25 de ani, dupa ce si-a dat doctoratul la Paris si dupa ce a ajutat la stingerea epidemiei de holera din 1849, in Champigne si Cherre. Ar fi trebuit sa stea în Valahia doar 3 ani dar sta pana la sfarsitul vietii. Modeleaza viata medicala sub patru domni, dintre care trei ii devin prieteni. In Bucuresti, la sosire, impresioneaza pe Voda Barbu Stirbei cand se prezinta dupa trei zile cu rezultatele unei prime inspectii sanitare si cu proiecte de reforma. Al doilea domn pe care il castiga Davila de partea lui este Alexandru Ioan Cuza. Azilului sau de orfane, intemeiat la Bucuresti, ii da numele Elena Doamna, dupa sotia lui Cuza. Al treilea domn este Carol, sub a carui protectie isi desavarseste in cea mai mare masura opera.
Prima sotie, Maria, fiica de medic francez si de boieroaica romanca a trait doar un an dupa casatorie. La 30 aprilie 1861 s-a casatorit cu Ana Racovita, nepoata Golestilor, o frumusete bruneta, supla, cu trasaturi nobile. In februarie 1862 se naste primul copil, Alexandru. Vor urma doua fete, Elena si Zoe si inca un baiat, Pia.
Are, inca de la sosire, mari probleme de sanatate. Din cauza primei lui locuinte intunecoase si umede, de pe cheiul garlei, Dambovita, tanarul face reumatism si, cu timpul, acesta duce la pareza unui brat pe care-l va tine adesea indoit la spate. In 1865, dupa ce inspecteaza inchisoarea de la Telega si consulta deopotriva soldati si puscariasi, face tifos. In timpul Razboiului de Independenta din 1877 face un antrax infectios in regiunea cefii, care trebuie operat de urgenta, are o furunculoza generala si crize de sciatica care-l fac sa umble in baston.
Construieste, din aproape in aproape, un sistem medical care functioneaza si organizeaza serviciul sanitar militar si civil. In 1855 infiinteaza o scoala de felceri si viziteaza asezarile Calimanesti, Caciulata si Cozia, ramanand uimit de frumusetea privelistilor, dar mai ales de bogatia izvoarelor minerale. Prin urmare, impreuna cu o echipa de specialisti, Davila a inceput studiul apelor curative din zona, recomandandu-le imparatului Napoleon al III-lea, care suferea de rinichi iar in 1856 infiinteaza o scoala secundara de chirurgie cu program scolar teoretic-liceal si sanitar-militar. Cand adversarii filorusi fac demersuri pentru inchiderea scolii, Davila se adreseaza guvernului francez, care se obliga sa o mentina pe cheltuiala lui. Abia atunci caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica da un opis domnesc pentru mentinerea tinerei institutii, pe care Davila o transforma curand in "Scoala nationala de medicina si farmacie".
Dupa 10 ani, in 1869 infiinteaza Facultatea de Medicina si pe langa facultate tot din initiativa dr. Davila e infiintata si Gradina Botanica din Bucuresti. Intentiile crearii acestei gradini aveau scop atat didactic - instruirea elevilor Scolii Nationale de Medicina si Farmacie - cat si economic - aprovizionarea cu plante proaspete a farmaciilor. Intre timp Davila întemeiaza invatamantul farmaceutic si pe cel veterinar, fondeaza numeroase societati si reviste de specialitate (intre care Asociatia medicilor romani, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), organizeaza conferinte medicale si tine prelegeri cu demonstratii experimentale la Sfantu Sava, introduce concursurile medicale si stagiile obligatorii in spitale.
In 1861 creeaza primul azil de orfane, in care strange 40 de fetite din mahalale, iar la putin timp infiinteaza si un orfelinat de baieti. Cat timp a trait Davila a functionat si o scoala de surdo-muti, cu atelier de tamplarie si sculptura. Impreuna cu farmacistul Hepites, pune bazele farmaciei romane. Tot ideea lui este introducerea consultatiilor gratuite in spitale, pentru bolnavii saraci. Stinge in diferite regiuni ale tarii epidemii grave, calatoreste si inspecteaza spitale, participa la Expozitia universala de la Viena din 1873 cu un compartiment medical al Romaniei, are grija de copiii orfani. Pe cheltuiala lui se editeaza culegerea de poezii populare a lui Alecsandri, pe care Davila, mare iubitor de folclor, o da premiu elevilor si elevelor din scoliile sale.
La 4 iunie 1864, se face un prim pas in recunoasterea oficiala a patriotismului "strainului" fata de noua lui tara si, la Camera Deputatilor, se propune acordarea cetateniei romane. Totusi, faptul se implineste abia dupa venirea lui Carol printr-un decret-lege semnat chiar de el, la 31 mai 1868. Datorita lui, serviciul ambulantelor militare si al trenurilor sanitare este pregatit din timp si sute de vieti sunt salvate, iar 13.000 de bolnavi si raniti primesc ingrijiri. Primeste decoratii si de la romani si de la turci. Principele Carol ii telegrafiaza Elisabetei : Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el. Colegii il invidiaza ii, spune dr. Zaharia Petrescu, fost elev al scolii de Medicina, îi iarta cu greu "extrema distinctie, eleganta si naturalul manierelor, farmecul conversatiei, felul spiritual, vesel si plin de duh in care istorisea, ca si bogatia instructiei". In 1870, in timpul razboiului franco-prusac este in Franta cu un proiect nobil de a organiza o ambulanta cu concursul elevilor romani din Paris si de a se consacra in ajutorul victimelor razboiului.
La 13 ianuarie 1874, sotia sa moare dupa ce un confrate de-al sotului sau ii da sticnina in loc de chinina. Ramas vaduv, cu patru copii, Davila continua sa munceasca cu si mai multa indarjire, pana la moarte, adica pana la 24 august 1884. Face parte din caracterele mari ale secolului si incerca sa formeze caracter si la elevii lui. Elevii sai sunt trimisi la marile facultati din Europa : Paris, Roma, Berlin si Viena si se intorc doctori în medicina. Devin profesori la facultatea infiintata la Bucuresti. "Ne recomanda sa fim cinstiti si sa nu ne lasam mituiti." spuneau fostii sai elevi. Pe cartea sa de vizita nu e scris decat un singur cuvant : DAVILA. Este suficient pentru toata lumea.